Mă întreb dacă a mai rămas ceva din sacii ăia de fluturi despre care povesteam acum mai bine de un an, în prima parte a poveștii. Niște schelete rătăcite. Ca și la oameni, energia lor rămâne și băntuie dacă proprietarul energiei nu s-a dus liniștit.

Îmi intersectez privirea cu a ta, sub o lumină roșie, de data asta chiar ruptă dintr-un film, un film pe care nu l-am considerat niciodată o realitate palpabilă și m-a trosnit fix în moalele capului.

M-am pierdut și nu știu încotro s-o iau, nicio busolă nu-mi ajută picioarele îngreunate să meargă în direcția corectă. Se întâmplă mult prea multe coincidențe și nu știu ce să fac, unde să mă refugiez, să mă retrag – dar știu că trebuie s-o fac, trebuie să fug, de tine, de noi, dar nu vreau, nu e corect… M-am pierdut și parcă-mi place că zbor, dar eu nu știu să zbor așa că o să dau cu căpocul de ceva cât de curând.

Sunt un om speriat de necunoscut. Dacă e comod, e bine.

Dar stai să te gândești că uneori comoditatea nu este totul. Nu-ți oferă nimic din ce vrea inima aia sălbatică și însetată. Nesăbuite sentimente și nenorociți fluturi, acum v-ați trezit să înviați?! Serios?! Nu merge așa și trebuie să ne prindem amândoi că nu e corect pentru nimeni.

Caut explicații pentru ce se întâmplă. Capul meu matematic e într-o căutare disperată. Sunt multe lucruri care nu se leagă și e vina amândurora. Eu caut răspunsuri, dar tu cauți? Ai răbdare? Renunți ușor? N-o să meargă așa. Sunt multe pe care mi-ar plăcea să ți le spun, dar poate e prea devreme, poate e prea târziu, poate ar fi un monolog pe care eu am evitat dintotdeauna să îl port. Îmi plac dialogurile. Hai să împărtășim idei, sentimente, discuții, lumini, playlist-uri. Sună-mă la trei dimineața și hai să vorbim dacă nu ești lângă mine. Hai la bucătărie să fumăm o țigară dacă ești. Hai să ne cunoaștem unul pe celălalt, hai să vorbim, hai să simțim. Vreau să te cunosc, să știu în ce m-am băgat, să știu în ce mă bag.

Dacă e comod, e bine. Dar nu e bine când adormim spate-n spate, hai să dormim îmbrățișați, hai să ne conectăm respirația și să ne bată inimile în același timp.

Ceva din mine te adoră, înțelegi? Eu nu înțeleg. Ceva din mine nu mă lasă de nicio culoare să renunț. Nu vreau să renunț. Nu știu ce fac și mă tem.