Education

Experiența mea și despre cum am trecut eu peste stresul examenelor – bacalaureat, admitere & primele sesiuni

Azi vorbim despre liceu, facultate, viitor, examene și emoții. Tips & tricks să scăpam de emoții – la sfârșitul textului.

Când eram la începutul liceului, aveam zero griji și credeam că toată viața va fi așa. Sau, mă rog, aveam griji de genul – cu ce mă îmbrac mâine, cum îl cheamă pe băiatul ăla frumos din ultimul an, cum să trec la chimie. Timp de doi ani, toate au fost bune și mai mult decât frumoase, învățam după-amiază, dormeam până la prânz, abia mai mergeam la meditații și vedeam serial după serial. În ciclul superior al liceului, în schimb, lucrurile s-au mai schimbat. Intram de dimineață, intram la 7:30 – deci la ora 5 eram sus; veneau simulările care, pe atunci, erau terorizante, semn că venea și marele examen al maturității – bacalaureatul (scriind acum, la un an după ce am trecut prin experiența asta, mi se pare un fleac și îmi e greu să materializez în scris niște emoții care atunci păreau mari, dar acum par nimic în comparație cu ce a urmat). Nu spun “marele” pe un ton peiorativ. Pentru mine, cel puțin, a fost chiar mare – un mare stres, o mare parte de nopți nedormite, o mare dificultate în a mă trezi dimineața, o mare emoție și o mare investiție atât materială, cât și psihică.

A venit clasa a douăsprezecea, a venit și panica. Dă-i cu meditații, dă-i cu învățat, dormit serios, ieșeam doar în weekend-uri, îmi stăteau ai mei pe cap să învăț, iar eu m-am stresat atât de tare, încât în ultima lună premergătoare bacalaureatului nu am mai învățat nimic. La simulări luasem în jur de 5 la fizică, lucru care m-a speriat, mai ales din cauza faptului că urma să am și o admitere pe bază de fizică iar eu chiar mă credeam cultă la acest capitol – de unde și nickname-ul meu – până mi-am dat seama că să știi fizică nu înseamnă să știi să rezolvi o sută de probleme cu ciclul Carnot, ci să știi pe ce principii funcționează aceasta și să citești cât te ține despre acest subiect. Dar mă rog, deviez de la subiect. Timpul trecea, iar eu nu îmi mai vedeam capul de hârtii, formule și culegeri, meditații, teme și eseuri. Am fost mereu un elev silitor, mi-am făcut aproape toate temele, nu chiuleam, nu am dat corigențe etc. Să iau bacul cu notă mare era, pentru mine, materializarea conștiinciozității de care dădusem dovadă 12 ani, și nu făceam asta decât din orgoliu și mândrie – era inacceptabil să pic bacul, să nu intru în examene, să nu iau la facultate, cu toate că mă bătea cândva un gând să stau un an pe bară, cum se spune acum, să îmi iau un job lejer și să reflectez asupra nemuririi sufletești și asupra a ce Dumnezeului vreau să fac cu viața mea.

După ce mi-am dat competențele lingvistice și digitale mă mai potolisem, neștiind că adevăratele emoții mă vor lovi peste vreo trei săptămâni, mai citeam pentru proba la Limbă și Literatură Română, mă duceam la meditații la Matematică și Fizică și mă uitam intens la seriale, să-mi mai plimb gândurile puțin. În săptămâna cu bacul, în schimb, a fost teroare. Să le luăm pe zile:

Ziua 1. Luni, 26 iunie 2017. Mă trezesc la 4:30, îmi beau cafeaua, îmi fumez țigările. Îl trezesc, apoi, pe prietenul mamei mele -super tip- să ne târâm spre liceu. Mereu îmi era ciudă în anii mai mici pe copiii ăia care veneau cu părinții la “careu” și premieri, iar acum l-am luat frumos de mânuță și am mers împreună. Pe mama am lăsat-o acasă, dormind, că știți cum sunt mamele, mai rău te emoționează decât să te calmeze și nu aveam nevoie de niciun stres în plus. După alte câteva țigări, întru în liceu. La sala de bajage las toate eseurile și notițele. Iau cu mine buletinul, cinci pixuri (pentru că sigur 4 din ele se strică în mijlocul examenului), un litru de apă (advice: apa la examene e ca un F5 când vrei să dai refresh) și alte chestii de am eu impresia că îmi poartă noroc, că sunt ușor superstițioasă (gen lănțișorul pe care l-am primit de la tata de Crăciun, în 2013, sau o brățară, înnodată cum era la modă în 2011, în trei culori, alb, negru și roșu) și întru în sala de examen. Înăuntru, două supraveghetoare ciudățele. Întru cu atâta emoție, că tremurau și parchetul, și Vrancea când călcam eu înspre bancă. Am norocul să fiu repartizată, ca de obicei, în prima bancă. Vin și subiectele, văd Ion și Moara cu Noroc, Vrancea nu mai tremură, pun capul pe bancă cinci minute să respir și mă pun pe scris neîncetat vreo două ore jumătate. Verdict final: 8,90 – fără contestații, că aveam nevoie repede de diploma de bacalaureat (tip: nu tociți eseurile. Citiți autorii canonici și operele lor obligatorii și faceți-vă un tipar de eseu în cap).

Ziua 2. Miercuri, 28 iunie 2017. Aceeași rutină de dimineață. Bac la matematică, trauma elevilor. Mă așez în sală, după 30 de minute termin. Zero emoții. Verdict final: 10, fără contestații.

Ziua 3. Vineri, 30 iunie 2017. Aceeași rutină de dimineață. Proba la fizică, lacrimi destule, mă simțeam de parcă am uitat tot ce am invătat. Joi seară plânsesem în hotote, având complexul ăla de copil neîncrezător în el, dar m-au rezolvat anturajul, încurajările și un memorator cu formule la fizică. Mă așez pe scaun, scriu, tușesc, scriu, strănut, scriu, plâng, scriu, îmi aruncă un zâmbet o colegă de clasă, scriu, plec. Nu voiam decât să ajung acasă să zac, pentru că bănuiam că am făcut lucrarea praf. O sun pe bunică-mea, mă liniștește, adorm. Verdict: 8,65. Dezamăgitor la momentul respectiv, pentru că urmează admiterea la UPB, la Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației ( sau la FETTILI, cum îi zice tata) la care nu prea aveam șanse să întru fără fizica aia. Tips: Fizica nu e o materie pe care să o învățați într-un semestru dacă vreți să dați la o facultate de profil. Eu dintotdeauna am avut o afinitate pentru această materie, m-a fascinat și încă mă fascinează, dar am urât din suflet să rezolv probleme peste probleme. Bine, am și avut ghinion câțiva ani de o meditatoare nasoală de care nu mai scăpam, iar asta mi-a stricat rău de tot încrederea în capacitățile mele la capitolul ăsta, dar prin decembrie în clasa a douăsprezecea am dat de o profă super faină care m-a scos din cercul vicios în care intrasem și m-a ajutat cu problema asta.

Overall, am avut media 9.18 la bac, deci nici prea-prea, nici foarte-foarte. Eu eram și sunt împăcată. Două săptămâni jumătate mai târziu mă împușcau două admiteri. Una la facultatea minunată la care sunt acum și una în cadrul politehnicii bucureștene. Trei examene (la politehnică admiterea constă din două examene scrise), trei dimineți cu stres, trei pachete de țigări. 15, 17 și 18 iulie. 15 iulie-matematică-UB & rugăciuni. 17 iulie – matematică, dar în cadrul UPB. Asta a fost lejeră. 18 iulie – fizică, lacrimi de puteam să-mi fac o insulă-n Africa. Cred că la admiteri și-au bătut joc de noi, au zis că a fost prea ușor bacul și hai să îi nenorocim. Glumesc. Dar au fost niște examene grele în comparație cu ceilalți ani. Al doilea cel mai oribil examen pe care l-am dat vreodată.
Am intrat la Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea București. Intrasem prin repartizare și la Facultatea de Energetică, Universitatea Politehnica București, dar mi-am retras dosarul (ca fraiera) și m-am dus în matematica mea (mii de mulțumiri doamnei profesor Liliana Marin, m-a suportat șapte ani la meditații și m-a împins să îmi urmez visurile atunci când toată lumea spunea că nu-i de mine ce vreau eu să fac).

ANUL I. Semestrul I. Ianuarie, sesiunea de iarnă. Prima sesiune din viața mea. Am terminat-o. Cu două depresii după, dar am terminat-o. Depresii adică restanțe. Au fost 5 examene absolut sinistre. Mă mândresc, totuși, cu o notă de 9.
Dar poate, totuși, nu e de mine. Asta a fost fraza care mi-a marcat tot semestrul II, frază care încă mi se învârte în cap, din cauza sesiunii neintegraliste anterioare și care m-a pus pe gânduri să renunț la facultate, să mă apuc de altceva, poate trebuia să mă duc la Politehnică, poate trebuia să mă duc la Litere, poate trebuia să mă duc în Spania. Am tras greu în ultimele luni. Și când zic greu, zic… Greu. Aș mai da bacul la fizică de zece ori decât cinci examene în facultatea asta. Acum termin a două sesiune relativ cu brio și rămân aici. Nu zic că au dispărut dubiile, dar măcar 99%.. Treaba la noi e că nimeni nu se prinde că aici vin studenți și din pură pasiune. Și te tratează aproape toți ca pe un ratat, nu prea le pasă și ești cam pe cont propriu. Welcome to adulthood.

Iar acum, probabil partea pe care o așteptați cu toții, tips&tricks pentru a face față examenelor cu brio, din partea unei studente căpiate de emoții, stres și anxietate

1. Dormi. Dormi cât simți tu nevoia să dormi. Ca să reții util informațile, mintea trebuie să fie odihnită. Înainte eram de părere că atunci când sunt obosită rețin cel mai bine, și o perioadă chiar așa a fost, până oboseala mea a ajuns într-un punct fără de întoarcere, când a trebuit să încep să fac schimbări în rutina mea pentru a nu claca. Somnul a fost una dintre ele. Acum dorm oriunde între 5 și 13 ore pe noapte, de obicei 7, uneori 17, dar nu mai dorm câte 4-5 ore nopți la rând și pot să spun că văd îmbunătățiri în capacitatea de memorare.
2. Nu sta nemâncat de stres și frică. Știu că probabil nu ai poftă, dar o să ți se facă rău. Și asta, combinată cu nedormitul, este o portiță garantată către a ceda fix înainte de examene, când randamentul tău ar trebui să fie 0,(9).
3. Apucă-te din timp. Clasa a 12a îți este suficientă pentru bacul la română, biologie, istorie etc. Matematica și fizica se învață din timp, cu toate ascunzișurile și subtilitățile lor. Depinde pe ce vrei să te axezi și ce vrei să faci mai departe. Și da, lumea spune că studenții învață doar în sesiune, dar ăia sunt studenții cu note mediocre pe care nu îi interesează așa tare de note. Dacă vrei să iei toate examenele și să mergi la munte când alții merg la restanțe, învață constant în timpul anului. O să te scutească de multe belele și nervi mai târziu.
4. Take a break. Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese – e o vorbă veche, dar dacă o iei și o adaptezi la 2018, pauzele scurte și dese te fac să fii mai productiv. E ok să ai weekend-uri pentru tine, zile pentru timpul dedicat ție și spațiului tău personal sau prietenilor, familiei etc, e ok îți fie lene uneori, e ok să te uiți peste materiale superficial într-o zi, atât timp cât muncești pentru a-ți atinge target-urile.
5. Pune-ți target-uri. ”Vreau să învăț toate formulele de derivare și să fac exerciții cu ele săptămâna asta”. Go ahead. Baby steps, o să ajungi unde ți-ai propus, și cu materia, și cu self-esteem-ul.
6. Nu uita, la urmei, sunt doar niște examene. Dacă ești prea emoționat, emotiv, te copleșește stresul, pune un bilețel spatele cutiei tale cu gânduri pe care să scrie că e ok să pici unele examene, mai ales în prima sesiune, e ok să ai emoții. Ca să scapi de ele, poți să meditezi, să asculți muzică, să citești ceva care nu are legătură cu examenul respectiv, sau orice te deconectează pe tine pe moment de anxietatea respectivă.

Succes la examene tuturor și remember, it’s all going to be just fine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *