About me

Mixing faiths II

Mă întreb dacă a mai rămas ceva din sacii ăia de fluturi despre care povesteam acum mai bine de un an, în prima parte a poveștii. Niște schelete rătăcite. Ca și la oameni, energia lor rămâne și băntuie dacă proprietarul energiei nu s-a dus liniștit.

Îmi intersectez privirea cu a ta, sub o lumină roșie, de data asta chiar ruptă dintr-un film, un film pe care nu l-am considerat niciodată o realitate palpabilă și m-a trosnit fix în moalele capului.

M-am pierdut și nu știu încotro s-o iau, nicio busolă nu-mi ajută picioarele îngreunate să meargă în direcția corectă. Se întâmplă mult prea multe coincidențe și nu știu ce să fac, unde să mă refugiez, să mă retrag – dar știu că trebuie s-o fac, trebuie să fug, de tine, de noi, dar nu vreau, nu e corect… M-am pierdut și parcă-mi place că zbor, dar eu nu știu să zbor așa că o să dau cu căpocul de ceva cât de curând.

Sunt un om speriat de necunoscut. Dacă e comod, e bine.

Dar stai să te gândești că uneori comoditatea nu este totul. Nu-ți oferă nimic din ce vrea inima aia sălbatică și însetată. Nesăbuite sentimente și nenorociți fluturi, acum v-ați trezit să înviați?! Serios?! Nu merge așa și trebuie să ne prindem amândoi că nu e corect … Dive deeper

About me, Idealism, Random Blathers

7

// bedtime story //
Zi de zi mă retrag din ce în ce mai mult în lumea pe care am construit-o din vise grămadă. Îmi place să cred că trăiesc într-o lume mai bună decât este ea, de fapt. Că toți copiii cred în povești, că primăvara e plin de flori, că iubirea nu costă nimic. De câte ori deschid ochii, de-atâtea ori trec printe mulțimi de oameni cu nasul în telefon, mergând triști spre locul de muncă sau spre școală. Nervoși că au pierdut autobuzul sau că s-a pus roșu înainte ca lor să le scape piciorul pe accelerație. Înfășurați de reclame politice pe bannere inutile, ei au castile în urechi, muzica la maxim, cafeaua într-o mână și țigara în cealală.
Este un peisaj trist și sfâșietor cu care mă identific – și nu rareori. Mi-ar plăcea să mă pot desprinde de lumea în care mă trezesc de luni până sâmbătă (duminica visăm,-ez), să merg la birou liniștită și în drumul meu să-mi iau un buchet de flori care să înfrumusețeze geamurile corporațiilor, să uit că am telefon. Să zâmbesc mai des oamenilor, fără motiv, să ajut pe cine pot, cu ce pot. Să-mi amintesc de cei de acasă, de unde am plecat. Oamenilor! Ce este cu noi? Chiar nu mai avem 10 minute pe zi să iubim, să … Dive deeper

About me, Idealism

Mixing faiths

Fluturii trăiesc doar o zi pe pământ și arta de a avea răbdare, adunate in două pagini.  Acum vreo doua săptămâni am publicat un sketch, inspirat de ochii verzi ai unui prieten, în contrast cu clătitele cu afine din seara respectivă și o piesă veche a trupei 3 sud est. În seara asta terminăm sub influența ta și a unui pahar de vin demisec.

Ore de gândire și noduri în gât tuturor fluturilor care au murit la mine în stomac de-a lungul ultimilor douăzeci de ani, înmormântați într-o cutie de lemn putred printr-un colț de memorie, pe niște plăcuțe de argint, înconjurați toți de zâmbete și lacrimi, înfășați în mătase mov întrețesută cu fir auriu și parfum de vanilie; fluturi căzuți la datorie din cauza nerăbdării, că au vrut ei ca niște copii curioși șă ridice capul și să tragă cu ochiul la viitor. I-am adunat de la examene, primul sărut, primul atac de panică – cine a zis că fluturașii provin numai din chestii bune? Fluturi nerăbdători să te cunoască, fluturi nerăbdători să crească mari, să iasă de sub pământ, fără să știe că a doua zi vor pieri în razele soarelui. Fluturi nerăbdători să ia examenele, care dau din antene că picioare n-au, disperați de zbor. Pe primii i-am simțit când am avut primul sărut într-o scară de … Dive deeper