Strength

Adolescența lui Adrian Zografi II

De ce iubim, întotdeauna, cu pasiune? – fiindcă aceasta ne face foarte fericiţi; de ce trebuie să o mărturisim sincer? – fiindcă aceasta îl face fericit pe celălalt; de ce trebuie să căutăm să dovedim aceasta, chiar cu preţul sacrificiului? – pentru a ne da puterea să sperăm că, numai în felul acesta, omenirea va izbuti, într-o bună zi, să-şi lepede cel mai mârşav păcat – egoismul brutal. Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile… să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea… să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie! Să plângi un timp… şi apoi să râzi!… Dive deeper

Strength

Adolescența lui Adrian Zografi

Pentru ce îndrăgim un om, un necunoscut, un străin, câteodată, cu care nu izbutim nici să ne înțelegem? De ce ne pornim să-l iubim nebunește să chiar să nu putem trăi fără el? Te uiți în ochii lui, care sunt ca și ai tăi, și zărești într-înșii nesfârșitul dorințelor tale.… Dive deeper

Mental Health

The life I have never lived

I was never prepared for the moment when life would just show me how insignificant I am. I thought I could live a life full of joy and greatness, but here I am unable to tie two phrases together, bawling my eyes because I can’t find one word to describe how I am feeling – constantly under the pressure of what I could have been and what I could have lived.

I am jealous of all my other selves, coexisting but in separate universes, unable to see or help me and me unable to ask them for help and guidance. I am lost…

I could have been great, you know? The greatest. I was good at what I was doing. I was thriving, smart, beautiful and nothing could have stopped me from fulfilling my dreams. Yet here I am, in the darkness of my room, the same four fucking walls I am so sick of, wondering what changed. Why am I like this?

Why does my happiness now depend on others? Why am I just waiting for time to pass? For what? To get old and have the same frown every day. I cannot recognize this girl…

Why am I so scared of myself? Of being happy with no reason? Why do I feel like I need to be in … Dive deeper