About me

Mixing faiths II

Mă întreb dacă a mai rămas ceva din sacii ăia de fluturi despre care povesteam acum mai bine de un an, în prima parte a poveștii. Niște schelete rătăcite. Ca și la oameni, energia lor rămâne și băntuie dacă proprietarul energiei nu s-a dus liniștit.

Îmi intersectez privirea cu a ta, sub o lumină roșie, de data asta chiar ruptă dintr-un film, un film pe care nu l-am considerat niciodată o realitate palpabilă și m-a trosnit fix în moalele capului.

M-am pierdut și nu știu încotro s-o iau, nicio busolă nu-mi ajută picioarele îngreunate să meargă în direcția corectă. Se întâmplă mult prea multe coincidențe și nu știu ce să fac, unde să mă refugiez, să mă retrag – dar știu că trebuie s-o fac, trebuie să fug, de tine, de noi, dar nu vreau, nu e corect… M-am pierdut și parcă-mi place că zbor, dar eu nu știu să zbor așa că o să dau cu căpocul de ceva cât de curând.

Sunt un om speriat de necunoscut. Dacă e comod, e bine.

Dar stai să te gândești că uneori comoditatea nu este totul. Nu-ți oferă nimic din ce vrea inima aia sălbatică și însetată. Nesăbuite sentimente și nenorociți fluturi, acum v-ați trezit să înviați?! Serios?! Nu merge așa și trebuie să ne prindem amândoi că nu e corect … Dive deeper