Education, time&mind management

T&MM – Legalizarea drogurilor ușoare (Anul I, Semestrul I, FMI) – eseu gândire critică și etică academică – draft

Legalizarea drogurilor ușoare

Stăm față în față cu tări care au legalizat consumul de (anumite) droguri de aproximativ patru decenii. Înconjurul nostru avem internetul și generația Z, obsedată de utopic, atipic și judecată. Drogurile se impart în trei categorii: anestezice, stimulente și perturbatoare (complet interzise prin lege). Sunt multe clasificări în mediul online, mai puține printer cărți, dar cred că suntem cu toții de acord că anestezicele sunt cea mai ușoară formă de drog. Aici intră și benzodiazepinele și „iarba” (marijuana/cannabis, hașiș). Îmi este greu să adopt o poziție fermă, de-a stânga sau de-a dreapta drogurilor, luând parte la boom-ul creat de dezvoltarea tehnologiei. Suntem generația care folosește venlafaxina pe post de cafea (totuși, nu cred că aceasta este clasificată drept drog ușor, nefiind benzodiazepină sau procurată din natură, ci un drog sintetic folosit ca și adjuvant pentru stările depresive majore, rezistente la tratament) și xanaxul pe post de ceai de tei, generația care fumează iarbă cu tutun în spatele liceului. Drogurile de tip anestezic sunt destul de ușor de procurat în România – te duci la psihiatru, îi spui că ești depresiv, anxios, că nu dormi și că te macină tot felul de gânduri și gata, te-ai trezit cu o rețetă verde în mână. Te întrebi în drum spre farmacie dacă le vei lua constant sau doar în scopul recreerii și te trezești peste doi ani că n-ai mai dormit fără pastile.

Pe de-o parte, singurul motiv pentru care aș fi de acord cu legalizarea drogurilor ușoare ar fi scăderea numărului de infracțiuni – normal, dacă este îndepărtată restricția cauzatoare de astfel de incidente. Pentru deținerea drogurilor ușoare în scopul consumului personal, se poate face închisoare cu executare, oriunde între 2 și 5 ani. Câteva linii geografice paralele mai sus, regăsim Olanda, țara cea mai recunoscută în rândul tinerilor pentru permiterea de consum. Dar nici acolo nu este tocmai ca-n filme; sunt locuri special amenajate, nu ai voie să depășești un anumit gramaj pe care să-l ai asupra ta, este interzis minorilor ș.a.m.d. În România, mai ales în rândul adolescenților curioși și al adulților tineri ce nu au experimentat consumul, marijuana este cea mai populară. O combini cu puțin tutun, probabil luat din țigara colegului, o fumezi, iar o oră ești fericit și hiperactiv. Generația fumată nu mai este în lacrimi pentru o scurtă perioadă de timp. Cred că, dacă s-ar face un referendum, nu aș vota împotriva legalizării, dacă ar fi vorba de consum personal. Dar nici nu sunt de acord cu tinerii ce vând. Mulți nu știu ce vând, cine cumpără. treburile pot fi tratate cu substante mult mai toxice, otrăvuri pentru șoareci sau alte prostii de genul. Dacă omul vrea să consume, să o facă pe propria răspundere – major, vaccinat și conștient de riscuri, efecte și dependențe. Dependențe care pot fi și ele de trei feluri – fizice, psihologice și mixte. Iarba dă o dependență psihologică, te agăți de râsul de care ai parte după ce fumezi, te integrezi mai ușor în grupurile dubioase din care se visează la apartenență. Despre restul drogurilor ușoare, mai ales benzodiazepinele și antidepresivele în general, ele sunt legale – dar pe rețetă și sub stricta observație a medicului psihiatru. Nu e ușor să ajungi la medic să ceri o rețetă fără să te aștepte la ușa cabinetului o eticheta morală și socială neplăcută din partea celor dragi, a comunității înconjurătoare. Nici nu se poate ține secretă prea mult chestia asta. Într-o zi, la birou, după pauza de masă, sigur te va vedea un coleg corporatist cum ții sub limbă pastilele alea de lorazepam doar ca să mai ai puterea să răspunzi la niște mail-uri.

Pe de altă parte, nu susțin sub nicio formă traficul de droguri, nici măcar pentru a face rost spre consumul personal. Chiar dacă numărul de infracțiuni crește, este mai bine așa pentru cei nedocumentați, neexperimentați, pentru copii, pentru vârstnici. Dacă ar fi totul legal, poate că ar scădea infracțiunile, dar, luând în calcul educația celor ce consumă (nu generalizez), mai ales în mediul rural, ambițiile puse în fața anturajului și dorința de a se integra, ar crește și supradozele. Din așa ceva revii mai greu cu picioarele înapoi pe Pământ, decât dintr-un „cui” fumat pe ascuns. Puține sunt avantajele legalizării din punctul de vedere al unui om trecut prin bazele vieții. Da, totul devine ok din punct de vedere social, financiar, moral. Psihologic, în schimb, vom crea o generație care, cu greu se va pune pe picioare. Da, suntem față în față cu un stat ce a legalizat consumul de aproape patru decenii, dar nu putem compara nivelul de educație primit sau accesul la informație. Vorbim aici de remodelarea principiilor a aproximativ trei generații. Boom-ul tehnologic este și așa copleșitor pentru cei din urmă. Statul se va împărți în două, și de data aceasta nu de stânga sau dreapta. Ci „drogați” și „oameni cu capul pe umeri”, cum ar spune o rudă apropiată a mea.
În concluzie, legalizarea drogurilor ușoare vine cu câteva avantaje și mai multe dezavantaje pentru omul de rând. Într-o lumină mai bună, ar scădea amenzile aplicate de autorități și numărul celor închiși pentru trafic… Și cam atât. Dar ar crește numărul toxicomanilor, al șomerilor și al rețetelor verzi compensate, al tinerilor depresivi și considerați chiar de ei înșiși fără speranță. Rămâne la latitudinea statului să ia această decizie, poate peste câțiva ani sau peste câteva decenii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *