Mental Health

sos

Dacă erați curioși, măcar acum, în septembrie (National Suicide Prevention Month) cum arată depresia dimineața, la prânz și seara, un simptom al multor boli psihice, de multe ori trecute cu vederea sau diagnosticate prost de medici dornici să prescrie încă o rețetă colorată, uită-te la poza de mai jos și spune-mi de ce suferă fata asta.

Lui Vlad Stroescu îi mulțumesc pentru multe, zilnic, că mă pune deseori pe gânduri, chiar dacă nu stie.

Poate ar trebui să mai lăsăm dracului răutatea și veninul cu care scuipă fiecare cuvânt la 7 dimineața în trafic și să punem cantitatea dorită de zahăr în cafea. Fiecare zi pe rând. Fiecare oră pe rând. Fiecare om pe rând.

Faptul că machiajul meu este impecabil dimineața și am cămașa călcată la dungă nu înseamnă că am avut chef să mă dau cu rimel să arăt ok la muncă. E efort, infim pentru mulți, extrem de obositor pentru mine. Faptul că am unghiile făcute și tenișii curați nu spune nimic despre mine. Cu unghiile alea mi-am rupt pielea de pe oase.

Uităm că trăim printre oameni care o duc poate puțin mai rău decât noi. Fiecare cu ale lui. Just respect it. And ask for help.

Să nu vă temeți să cereți ajutor. Chiar și anonim, mie, pe blog, sau bunicilor voștri, sau unui străin pe o bancă în Cișmigiu. Ajutorul este foarte important. Dar nimeni nu va ști să ți-l ofere din exterior fără să-l lași puțin înăuntru.

Speak up!!!

Încetați să vă mai urâți între voi, că ați uitat că sunt gloanțe cuvintele. Fiți buni. Fiți oameni. Fiți motivul pentru care alții trăiesc, chiar dacă este cea mai mare responsabilitate pe care o veți purta pe umeri.
Și e mare și grea și plină de lacrimi și suferințe. Dar merită, pentru orice zâmbet furat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *