About me, Idealism

Mixing faiths

Fluturii trăiesc doar o zi pe pământ și arta de a avea răbdare, adunate in două pagini.  Acum vreo doua săptămâni am publicat un sketch, inspirat de ochii verzi ai unui prieten, în contrast cu clătitele cu afine din seara respectivă și o piesă veche a trupei 3 sud est. În seara asta terminăm sub influența ta și a unui pahar de vin demisec.

Ore de gândire și noduri în gât tuturor fluturilor care au murit la mine în stomac de-a lungul ultimilor douăzeci de ani, înmormântați într-o cutie de lemn putred printr-un colț de memorie, pe niște plăcuțe de argint, înconjurați toți de zâmbete și lacrimi, înfășați în mătase mov întrețesută cu fir auriu și parfum de vanilie; fluturi căzuți la datorie din cauza nerăbdării, că au vrut ei ca niște copii curioși șă ridice capul și să tragă cu ochiul la viitor. I-am adunat de la examene, primul sărut, primul atac de panică – cine a zis că fluturașii provin numai din chestii bune? Fluturi nerăbdători să te cunoască, fluturi nerăbdători să crească mari, să iasă de sub pământ, fără să știe că a doua zi vor pieri în razele soarelui. Fluturi nerăbdători să ia examenele, care dau din antene că picioare n-au, disperați de zbor. Pe primii i-am simțit când am avut primul sărut într-o scară de … Dive deeper

Idealism, Strength

Monolog catre Dumnezeu

Hei,

Știu că nu ne cunoaștem, poate că ai auzit despre mine în stânga și-n dreapta, că lumea mai bârfește. Mi-ar plăcea să te scot la un ceai fierbine, știu că ți-e frig, și mie îmi este. Nu îmi stă în fire să mă bag în seamă, de fiecare dată când am făcut asta s-a terminat prost și evit situațiile de genul. Am auzit multe despre tine. Despre unele – aproape că nu mi-a venit să cred, cică ești peste tot, auzi la ei. Cred totuși că mă știi, că tu le știi pe toate și îi știi pe toți. Nu o spun pe un ton peiorativ, nu, e chiar impresionant.

Mă întreb dacă știi cum arăt, cine sunt, ce gândesc. În ce culoare mi-am vopsit părul, nuanța mea de fard de zi cu zi, șosetele preferate, desuurile dantelate sau pantalonii pufoși dimineața când deger, dacă port aur sau argint (deși mă îndoiesc că-ți pasă). Primul lucru pe care-l fac când deschid ochii, dacă pocnesc sau nu biluța de la țigara de dimineață, după cine întind mâna înainte să adorm. Mă întreb, oare, măcar te interesează? Nu cred că ai idee câte ți-aș spune dacă te-aș prinde măcar o seară, pentru câte te-aș blama și mi-aș cere scuze știind că a fost doar vina mea, și că fiecare om suportă … Dive deeper

About me, Idealism

Privesc, în continuare, cerul. Nu așa cum mi-l desenează el. Ci așa cum îl desenez eu.

Yeah, they say when we grow up// You’ll understand when you’re older// Guess I’m still a kid, I don’t know it// If I’ll ever let go of this// Say goodbye to the old me// We ain’t friends anymore, you don’t know me// I know I could die any moment// If I do, just remember this. (NF – Remember this)

Când eram a XI-a și m-am îndrăgostit antepenultima dată, nu înțelegeam nimic din ce se întâmpla. Aveam deja prieten, nu-l sufeream, aveam alte priorități la vremea respectivă – sau cel puțin eu așa le vedeam, veneau examenele, mă întorceam pe toate părțile că nu știam ce vreau să fac cu viața mea etc. Ajunsesem să am o stare destul de nasoală, îmi bătea la ușă o depresie, ieșisem din rutina mea normală. Am renunțat la omul respectiv și am căzut într-un univers în care credeam cu sfințenie. A dat cu ceară pe podea și am scăpat la el în brațe. După două luni, ajunsesem în pragul disperării. Sincer, habar nu am unde s-a greșit, sau cine, sau când, cum, de ce. Am apelat într-un final la ajutorul mamei mele, pe care inițial a pufnit-o râsul la cât eram de amețită, dar mi-a spus o chestie care mă urmărește de câțiva ani și pe care mi-am luat-o, în idealismul meu, ca mantra: … Dive deeper