About me, Idealism, Random Blathers

7

// bedtime story //
Zi de zi mă retrag din ce în ce mai mult în lumea pe care am construit-o din vise grămadă. Îmi place să cred că trăiesc într-o lume mai bună decât este ea, de fapt. Că toți copiii cred în povești, că primăvara e plin de flori, că iubirea nu costă nimic. De câte ori deschid ochii, de-atâtea ori trec printe mulțimi de oameni cu nasul în telefon, mergând triști spre locul de muncă sau spre școală. Nervoși că au pierdut autobuzul sau că s-a pus roșu înainte ca lor să le scape piciorul pe accelerație. Înfășurați de reclame politice pe bannere inutile, ei au castile în urechi, muzica la maxim, cafeaua într-o mână și țigara în cealală.
Este un peisaj trist și sfâșietor cu care mă identific – și nu rareori. Mi-ar plăcea să mă pot desprinde de lumea în care mă trezesc de luni până sâmbătă (duminica visăm,-ez), să merg la birou liniștită și în drumul meu să-mi iau un buchet de flori care să înfrumusețeze geamurile corporațiilor, să uit că am telefon. Să zâmbesc mai des oamenilor, fără motiv, să ajut pe cine pot, cu ce pot. Să-mi amintesc de cei de acasă, de unde am plecat. Oamenilor! Ce este cu noi? Chiar nu mai avem 10 minute pe zi să iubim, să … Dive deeper

About me, Idealism

Mixing faiths

Fluturii trăiesc doar o zi pe pământ și arta de a avea răbdare, adunate in două pagini.  Acum vreo doua săptămâni am publicat un sketch, inspirat de ochii verzi ai unui prieten, în contrast cu clătitele cu afine din seara respectivă și o piesă veche a trupei 3 sud est. În seara asta terminăm sub influența ta și a unui pahar de vin demisec.

Ore de gândire și noduri în gât tuturor fluturilor care au murit la mine în stomac de-a lungul ultimilor douăzeci de ani, înmormântați într-o cutie de lemn putred printr-un colț de memorie, pe niște plăcuțe de argint, înconjurați toți de zâmbete și lacrimi, înfășați în mătase mov întrețesută cu fir auriu și parfum de vanilie; fluturi căzuți la datorie din cauza nerăbdării, că au vrut ei ca niște copii curioși șă ridice capul și să tragă cu ochiul la viitor. I-am adunat de la examene, primul sărut, primul atac de panică – cine a zis că fluturașii provin numai din chestii bune? Fluturi nerăbdători să te cunoască, fluturi nerăbdători să crească mari, să iasă de sub pământ, fără să știe că a doua zi vor pieri în razele soarelui. Fluturi nerăbdători să ia examenele, care dau din antene că picioare n-au, disperați de zbor. Pe primii i-am simțit când am avut primul sărut într-o scară de … Dive deeper

About me

Favourite sentences in literature

„Orice om traversează deşertul, măcar o dată în viaţă, cu pielea arsă de soarele nemilos, cu gura seacă şi gâtlejul uscat, cu tălpile sângerânde, cu ochii ieşiţi din orbite, în căutarea unui semn al îndurării. Pe unii, suferinţa îi înalţă şi îi mântuieşte, pe alţii îi înnegurează şi îi strică, pe toţi îi omoară de-a binelea, dar depinde cum mori, da, depinde cum mori, nu când mori.”

“Everybody crosses the desert, at least once in a lifetime, with their skin burnt by the ruthless sun, their dry throat and cotton mouth, their bleeding soles, eyes bawling out, looking for mercy and forgiveness. Suffering saves some, it lifts them up above their own; suffering destroys some and makes them barely carry themselves. It kills each and every one of them, but it only matters how you die, yeah, it matters how, not when.”

Adrian Pârvu, Sângele apă nu se face

 

 

 

“If I speak in the tongues of men or of angels, but do not have love, I am only a resounding gong or a clanging cymbal.  If I have the gift of prophecy and can fathom all mysteries and all knowledge, and if I have a faith that can move mountains, but do not have love, I am nothing. If I give all I possess to the … Dive deeper