Idealism

De-a Stanga si de-a Dreapta mea

Mereu m-am întrebat unde mi-aș putea găsi jumătatea, în liceu mă dispera gândul că nu o să îmi fie nimeni perfect complementar. Îmi era frică de societate și de oamenii care îi aparțin. Niciodată nu am fost un copil care să se muleze perfect pe pretențiile exteriorului, mereu am fost ori prea nemachiată, ori gulerul cămășii mele nu era perfect călcat. Dintotdeauna îmi amintesc existența permanentă a ceva-ului în neregulă din punctul de vedere al societății în care am evoluat – școală, familie, prieteni, colegi. Ai ajuns prea târziu acasă, Theodora. 5 la simulare la fizică? De ce te-ai apucat de fumat? Lasă-mi copilul în pace, tu cu ea nu mai stai! Ce influență proastă… Jumătatea mea era de negăsit. Nu am crezut vreodată că jumătatea este neapărat trasă din romantic, dar cu siguranță era trasă din veșnicie și iubire necondiționată. My better half era de negăsit și căram după mine lipsa ei, care atârna destul de greu. Cum să atârne greu ceva ce nu există, nu are nume, nu are formă? Obosisem să duc atâtea în spate.

Am încetat să mai caut jumătatea când am aflat că eu nu sunt o jumătate. Sunt un om întreg, cu trup și suflet, și nu îmi lipsește niciun organ, nici fizic, nici sufletește. Mi-a luat ani să înțeleg că jumătatea mea eram … Dive deeper