Idealism, Strength

Monolog catre Dumnezeu

Hei,

Știu că nu ne cunoaștem, poate că ai auzit despre mine în stânga și-n dreapta, că lumea mai bârfește. Mi-ar plăcea să te scot la un ceai fierbine, știu că ți-e frig, și mie îmi este. Nu îmi stă în fire să mă bag în seamă, de fiecare dată când am făcut asta s-a terminat prost și evit situațiile de genul. Am auzit multe despre tine. Despre unele – aproape că nu mi-a venit să cred, cică ești peste tot, auzi la ei. Cred totuși că mă știi, că tu le știi pe toate și îi știi pe toți. Nu o spun pe un ton peiorativ, nu, e chiar impresionant.

Mă întreb dacă știi cum arăt, cine sunt, ce gândesc. În ce culoare mi-am vopsit părul, nuanța mea de fard de zi cu zi, șosetele preferate, desuurile dantelate sau pantalonii pufoși dimineața când deger, dacă port aur sau argint (deși mă îndoiesc că-ți pasă). Primul lucru pe care-l fac când deschid ochii, dacă pocnesc sau nu biluța de la țigara de dimineață, după cine întind mâna înainte să adorm. Mă întreb, oare, măcar te interesează? Nu cred că ai idee câte ți-aș spune dacă te-aș prinde măcar o seară, pentru câte te-aș blama și mi-aș cere scuze știind că a fost doar vina mea, și că fiecare om suportă … Dive deeper