Mental Health, Random Blathers

Trei dimineața…

Stau în pat, cu picioarele pe pervaz și mă îmbăt cu apă rece. Nu că mi-ar fi cald, dar alcool n-am voie și oricum mi-ar distruge neuronii și așa chinuiți. Îmi zboară gândul în zece locuri. Mi-e dor să scriu, parcă n-am mai scris de-o viață. Am avut o săptămână de foc. De luni până vineri, ca orice corporatrist. Ce-i drept, a trecut repede. Acum câteva săptămâni am semnat primul meu contract full-time. Luni am avut ultimul examen. În aceeași zi, am stat la muncă până la unu dimineața, ceea ce e relativ devreme.
Dimineața devreme. Am ajuns acasă, nu am dormit până la răsărit, când am tras pe dreapta mai mult din greșeală. După, am stat până după unu. De când lucrez, nu am somn. Munca îmi ține mintea ocupată, nu am chef să mă gândesc la nimic, pierd noțiunea timpului și cam uit de mine la birou, așa că dimineața, când ajung eu acasă, liniște fiind peste tot, nu-mi rămâne decât să mă torturez singură cu diverse filme. Cobor din taxi, îmi aprind o țigară și mă așez pe o bordură, mereu pe aceeași bordură. Fumez și mă uit la cer.
E liniște. E lună plină în seara asta, păcat că se îneacă în nori. Verific telefonul, mai trag un fum și urc acasă. Mă ascund în dormitor … Dive deeper