Mental Health, Random Blathers

Trei dimineața…

Stau în pat, cu picioarele pe pervaz și mă îmbăt cu apă rece. Nu că mi-ar fi cald, dar alcool n-am voie și oricum mi-ar distruge neuronii și așa chinuiți. Îmi zboară gândul în zece locuri. Mi-e dor să scriu, parcă n-am mai scris de-o viață. Am avut o săptămână de foc. De luni până vineri, ca orice corporatrist. Ce-i drept, a trecut repede. Acum câteva săptămâni am semnat primul meu contract full-time. Luni am avut ultimul examen. În aceeași zi, am stat la muncă până la unu dimineața, ceea ce e relativ devreme.
Dimineața devreme. Am ajuns acasă, nu am dormit până la răsărit, când am tras pe dreapta mai mult din greșeală. După, am stat până după unu. De când lucrez, nu am somn. Munca îmi ține mintea ocupată, nu am chef să mă gândesc la nimic, pierd noțiunea timpului și cam uit de mine la birou, așa că dimineața, când ajung eu acasă, liniște fiind peste tot, nu-mi rămâne decât să mă torturez singură cu diverse filme. Cobor din taxi, îmi aprind o țigară și mă așez pe o bordură, mereu pe aceeași bordură. Fumez și mă uit la cer.
E liniște. E lună plină în seara asta, păcat că se îneacă în nori. Verific telefonul, mai trag un fum și urc acasă. Mă ascund în dormitor … Dive deeper

About me, Random Blathers

20 de lucruri care mă fac fericită, de ce depinde fericirea mea și ce fac când se rătăcește

Am aproape douăzeci de ani. Douăzeci de primăveri. Douăzeci de zile de naștere (soon). Cel puțin douăzeci de situații în care mi-am pus fericirea în mâinile sorții, sau în mâinile altui om. Ce curaj… Să îți lași fericirea în mâinile tremurânde ale oricui pretinde să n-o scape pe asfalt, să nu o spargă. Cel puțin douăzeci de situații în care mâinile tremurânde au tremurat cam prea tare. Cel puțin douăzeci de lecții învățate ca la școală, adică greșești până înveți din ce ai greșit. Fericirea e o chestie relativă, diferă de la om la om și niciodată nu va fi resimțită la fel. Fiind atât de relativă, ea se găsește într-o infinitate de forme, sub o infinitate de pături, ascunsă prin vreun parc sau în brațele tale, lăsată de izbeliște la un colț de stradă, într-o intersecție unde plouă sau sub acoperișul bunicilor, într-un MasterCard sau prin Afi Palace Cotroceni. Găsindu-se într-o infinitate de forme, e foarte greu să te prinzi ce îl face pe om, sau pe un anumit om, fericit. Că sigur omului respectiv nu îi zâmbește inima cum îți zâmbește ție la două dimineața pe faleză la Cazino Constanța, și nici ție nu îți zâmbește inima cum îi zâmbește lui după ce a dat o tură cu tractorul. Dar, mă rog, poți să o iei ca pe … Dive deeper

About me, Idealism, Random Blathers

Ce găsesc pe sub piele – pagini de jurnal pe care nu le vei citi niciodată, cum nici eu nu voi afla niciodată de ce

Me: Păi și ce vezi?

Somebody, all pissed: Și eu am fost la un moment dat omul care își dădea pielea de pe el, tocmai că îi păsa de cei din jur. Dar ghici ce, mi am ars pielea și de asta ai văzut gheața aia în mine

Me: Păi.. Asta nu îmi răspunde la întrebare

Somebody, interrupted: Asta era continuarea de la ideea mea. Acum îți răspund

Somebody, seeing something in me: Văd o persoană care e atentă la totul în jur, la toate gesturile ei și mai ales la gesturile celor din jur. Care oferă și oferă și oferă și la final de zi nu trage linie să vadă dacă e pe minus chiar dacă știe că e pe minus că nu îi pasă. Dar la un moment dat când rămâne goală din chestii de dat se uită în jur să vadă dacă are de unde primi ceva înapoi și ghici ce, când ridică capul la suprafață nu mai e nimeni acolo.

You: Dar oricând ai ridica capul la suprafață, mă vei găsi acolo.

✴✴✴

Cred că ăsta e unul dintre cele mai dureroase dialoguri pe care le-am purtat cu tine. Și zic asta pentru că mă doare, și nici măcar nu știu să îți zic de ce mă doare așa de tare. Nu era dureros la vremea … Dive deeper