About me, Random Blathers

20 de lucruri care mă fac fericită, de ce depinde fericirea mea și ce fac când se rătăcește

Am aproape douăzeci de ani. Douăzeci de primăveri. Douăzeci de zile de naștere (soon). Cel puțin douăzeci de situații în care mi-am pus fericirea în mâinile sorții, sau în mâinile altui om. Ce curaj… Să îți lași fericirea în mâinile tremurânde ale oricui pretinde să n-o scape pe asfalt, să nu o spargă. Cel puțin douăzeci de situații în care mâinile tremurânde au tremurat cam prea tare. Cel puțin douăzeci de lecții învățate ca la școală, adică greșești până înveți din ce ai greșit. Fericirea e o chestie relativă, diferă de la om la om și niciodată nu va fi resimțită la fel. Fiind atât de relativă, ea se găsește într-o infinitate de forme, sub o infinitate de pături, ascunsă prin vreun parc sau în brațele tale, lăsată de izbeliște la un colț de stradă, într-o intersecție unde plouă sau sub acoperișul bunicilor, într-un MasterCard sau prin Afi Palace Cotroceni. Găsindu-se într-o infinitate de forme, e foarte greu să te prinzi ce îl face pe om, sau pe un anumit om, fericit. Că sigur omului respectiv nu îi zâmbește inima cum îți zâmbește ție la două dimineața pe faleză la Cazino Constanța, și nici ție nu îți zâmbește inima cum îi zâmbește lui după ce a dat o tură cu tractorul. Dar, mă rog, poți să o iei ca pe o regulă generală: fericirea vine din lucrurile mărunte, din torsul pisicii dimineața lângă tine, din cerealele alea cu lapte pe care le mănânci pe ascuns dimineața sau din relaxarea instantanee pe care o simți când te arunci cu câinele în piscină. Hai să ne referim la fericire ca fiind o substanță, nu neapărat efectul unei reacții chimice din creierul nostru, și să ne imaginăm că ea este ca legătura dintre carbon și hidrogen – peste tot. Și dacă e peste tot, e și la tine în suflet, e și în florile de tei de afară, și în cana de cafea amară pe care o bei dimineața, și în zmeură – pe care evident că o furi din lada cu fructe a maică-tii, și într-o țigară când chiar se cere, și în maneaua aia puternică – dacă asta chiar te face fericit.

Luând o lupă și punându-mă pe mine sub ea, legătura covalentă a.k.a. fericire e peste tot, doar că nu o găsesc eu. Îmi e foarte greu să alcătuiesc o listă cu lucruri care mă fac fericită și nu pentru că nu aș fi – ci pentru că vine de unde nu mă aștept, nu e o regulă generală de chestii care mă înfloresc și binedispun. Fericirea mea depinde, într-o mare proporție, de mine. Spun într-o mare proporție pentru că nu pot să mint. Ea mai depinde și de alții, de cum mă las influențată de chestiile din jur, de cum tună sau nu afară, de cum se termină sesiunea, de cât de tare m-am certat cu X sau Y. Dar încerc să țin treaba asta sub control, că la urma urmei, nu trebuie să depinzi de nimeni, nici măcar cu fericirea. Sau.. Mai ales cu fericirea.

Că tot veni vorba, uneori nenorocita mai fuge de acasă. Și se mai și rupe-n două, și fuge în direcții diferite. Că ea are o personalitate proprie. Și face ce vrea, la orice oră vrea, indiferent de ce îi ordon eu. Că uneori e ca un copil, nu pot să o țin sub control așa strâns… Mai fuge de acasă. Când nu îi e bine, fuge și eu fug după ea și ea fuge după mine înapoi, dar nu pe drumul pe care a plecat. Și ne ia amândurora ceva timp să ajungem acasă. Dar important e că ajungem. Ce fac când se rătăcește? Îmi pun căștile-n urechi și o aștept. Tot ca un copil fugit de acasă, o să i se facă foame de mine la un moment dat și s-o întoarce ea, ce naiba, că doar stă cu mine-n cartier. Nu o pedepsesc nicicum când se întoarce. Doar ca să-mi mai dau o șansă, să se întoarcă de fiecare dată.

Am deviat mult. Cum spuneam, fericirea mea depinde, într-o mare proporție, de mine. Nu aș ști să spun cât de mare e proporția. Oricum, mai mare decât era în ultimii ani. E bine că, totuși, îmi găsesc câteva cuvinte să întocmesc o listă, ca la carte, ca un manual adresat mie de „ce să faci când fuge nebuna de acasă”:

1. Muzica. Nu pot fără muzică. Nu scriu, nu citesc, nu învăț, nu ies pe usă fără muzică. Am câte un playlist pentru orice stare posibilă m-ar încerca. Am tot internetul pe shuffle la muzică. Rareori aceeași, mereu prezentă.
2. Animalele. Mai exact, pisicile. Am două, și nu știu cum m-as trezi dimineața fără ele, chiar dacă mă umplu de păr, chiar dacă vreau și o sută de câini, chiar dacă fac ca toti dracii când le e foame și mie mi-e lene, chiar dacă uneori mă trădează și se duc în dormitor la ai mei. Torsul lor e una dintre chestiile care mă liniștesc și mă fac instant să zâmbesc.
3. Cărțile. Un refugiu delicios. Plus că, recent, am descoprit Audible – cărți audio pe care ți le citește o voce calmă în timp ce tu tricotezi sau gătești sau te uiți în tavan. Găsiți voi scenariu mai fain.
4. Vara, zilele în care nu deger (sunt foarte friguroasă, fac spume la frig), natura verde, vacanța care vine la pachet cu căldura și statul degeaba la soare.
5. Prietenii. Familia. Pe El îl pun la subpunctul următor. Când îmi revăd prietene plecate prin țări ploioase la facultate, când îmi revăd bunicii, când iau masa cu tata sau când stau întinsă în pat lângă mama. Nu știu cât e fericire, dar e cu siguranță un calm care nu se compară cu nimic.
6. El. Nu, nu el prin Cer de-i dă vara cu senin și iarna cu zăpadă. El, al meu, cu ochii lui albaștri, mari și inocenți. El, care se dă cu parfumul ăla de mă termină, el, care are cea mai caldă îmbrățișare de pe Pământ, el, care nu suportă siropoșeniile. El, într-un cuvânt, două, trei – un deliciu de om.
7. Cumpărăturile.
8. Statul noaptea afară, vara, sub cerul înstelat, pe plajă sau la bunică-mea sus în deal, unde e liniște și n-auzi decât niște posibile valuri, vezi tot felul de constelații și, dacă te uiți atent, vezi și cum se rotește Pământul, for all my Flat-Earth people out there.
9. Serialele. Doamne, m-aș uita la seriale non stop. Nici măcar filme. Sezoane întregi de drame, comedii, treburi polițiste. Cred că într-un univers perfect, Shameless ori Friends ar merge undeva în background non-stop.
10. Călătoritul. Nu-mi pasă cu cine și nu-mi pasă unde. O dată am „călătorit” cu cineva până în târgul de vechituri de lângă cartierul meu. Altă dată m-am cărat la 12 noaptea la mare. Uneori mai plec și în concedii organizate, de obicei cu ai mei. Uneori mă car singură unde văd cu ochii. Orice, numai acasă nu.
11. Totuși, camera mea e fericirea supremă. Că am toată viața adunată aici, toate amintirile, toate gândurile, toate lacrimile.. Sunt ele evaporate pe undeva. Oricât nu mi-ar plăcea acasă, cred că atunci când va fi cazul să mă mut o să îmi fie foarte greu. Tind să mă atașez emoțional de lucruri și nu prea pot căra patru pereți cu mine.
12. Mâncarea. Unde-i maică-mea să bombăne? Uneori aș mânca toată ziua (nu, nu sunt obeză). În special ciocolată, cu asta am o problemă și cred că bag kilul la două săptămâni. Noroc că altceva nu prea mănânc în rest. Că m-aș face cât o hidrocentrală. Foooooood.
13. Florile. Mirosul de flori, textura petalelor. Am crescut printre ghivecele maică-mii și aș muri într-un buchet uriaș de bujori. Plus că am cele mai faine amintiri cu bujorii, culeși din cele mai neașteptate locuri, cu cele mai neașteptate persoane. Roz, se știe.
14. Somnul. Statul degeaba. Aș dormi cu zilele, pentru că sunt o leneșă și jumătate, iubesc să nu am nimic de făcut și oricum pun mult accent pe timpul meu cu mine. Nu mă laud cu foarte mult timp liber, dar puținul pe care îl am, bate orice cantitate, pentru că-l folosesc în cel mai inocent scop: acela de a nu face absolut nimic. Să ne înțelegem, timpul în care mă ocup de hobby-uri gen scris, seriale sau ieșitul în oraș nu e tocmai timp liber.
15. Apa. Marea. Piscina. Orice e ud și relativ călâi (no pun intended). Băile lungi. Dușurile și mai lungi. Relaxing. As. Fuck.
16. Decorurile faine. Eu sunt iubitoare rău de frumos, așa că aranjez, decorez totul în așa fel încât să arate foarte mișto. Să nu mai zic că împachetez cadourile în cele mai bizare lucruri, gen.. Borcane.
17. Răsăriturile. Apusurile. Soarele, în general, atunci când e portocaliu și mușcă din orizont. Și dacă e și lumină perfectă pentru poze, atunci eu pot să mor împăcată.
18. Ceaiul cu gheață, piersici și afine de la Second Cup. Serios, try that shit.
19. Ploaia, la momentul potrivit. În general, sunt fericită când vremea cooperează cu mine, adică atunci când plouă când eu dorm, mă scol pe răcoare, e soare toată ziua și nu-mi strică nimeni părul proaspăt îndreptat.
20. Mersul în mașină, în dreapta lui, cu nasul pe geam. Mai ales la drum lung, printre lanuri de rapiță sau lavandă sau maci, cu muzica rupând boxele, peisaj perfect spre orice vacanță.

Aș minți, din nou, să zic că funcționează mereu. Uneori fericirea e-n vacanță în același timp cu mine, dar în locuri diferite. Uneori muzica mai rău mă rupe. Uneori albastrul cerului nu mă face decât să-mi crăp mintea când cad pe gânduri de la atâta melancolie. Happiness does not have a strict reciepe. Just enjoy life as much as you can 😊

3 thoughts on “20 de lucruri care mă fac fericită, de ce depinde fericirea mea și ce fac când se rătăcește

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *