Strength

Adolescența lui Adrian Zografi

Pentru ce îndrăgim un om, un necunoscut, un străin, câteodată, cu care nu izbutim nici să ne înțelegem? De ce ne pornim să-l iubim nebunește să chiar să nu putem trăi fără el? Te uiți în ochii lui, care sunt ca și ai tăi, și zărești într-înșii nesfârșitul dorințelor tale.… Dive deeper

Strength

Nineteen – ce am învățat în nouăsprezece ani și o scrisoare către copilul din mine

Astăzi, de Ziua Copilului (copil care sper că e încă viu în toată lumea care citește asta), am decis să înaintez oricui are curiozitatea să dea puțin timpul înapoi, o înșiruire de treburi – nouăsprezece la număr, că doar de nouășpe ani mă învârt pe aici – pe care mie mi-ar fi plăcut să le știu când eram puțin mai mult decât copil, de pe la vreo treișpe-paișpe ani și până-n vreo optișpe (atunci am început să mă trezesc, că m-au lovit toate examenele, sesiunile, inimile frânte si vântul din portofel), că doar acum pot să zic că mușc din douăzeci; perioadă rebelă mai ceva ca-n filme, în care nu ascultam de nimeni și nimic. Paisprezece ani și un liceu de început și terminat, cu chiuluri, iubiri mai mult sau mai puțin interzise, cu venit târziu acasă pe scuze care acum mi se par penibile (nu știu cum credeam eu că-i fraieresc pe ai mei), cu prietenii legate și dezlegate, cu chef și fără – mai mult fără, recunosc – cu depresii și lacrimi de fericire la trei dimineața în centrul vechi, cu decizii de luat și cu multe, multe povești de spus la nepoți.
Adresez lucrurile astea, în principiu, copilei din mine care tot vrea să rupă pielea în care trăiesc și nu mă lasă deloc să cresc, să

Dive deeper
Education

Experiența mea și despre cum am trecut eu peste stresul examenelor – bacalaureat, admitere & primele sesiuni

Azi vorbim despre liceu, facultate, viitor, examene și emoții. Tips & tricks să scăpam de emoții – la sfârșitul textului.

Când eram la începutul liceului, aveam zero griji și credeam că toată viața va fi așa. Sau, mă rog, aveam griji de genul – cu ce mă îmbrac mâine, cum îl cheamă pe băiatul ăla frumos din ultimul an, cum să trec la chimie. Timp de doi ani, toate au fost bune și mai mult decât frumoase, învățam după-amiază, dormeam până la prânz, abia mai mergeam la meditații și vedeam serial după serial. În ciclul superior al liceului, în schimb, lucrurile s-au mai schimbat. Intram de dimineață, intram la 7:30 – deci la ora 5 eram sus; veneau simulările care, pe atunci, erau terorizante, semn că venea și marele examen al maturității – bacalaureatul (scriind acum, la un an după ce am trecut prin experiența asta, mi se pare un fleac și îmi e greu să materializez în scris niște emoții care atunci păreau mari, dar acum par nimic în comparație cu ce a urmat). Nu spun “marele” pe un ton peiorativ. Pentru mine, cel puțin, a fost chiar mare – un mare stres, o mare parte de nopți nedormite, o mare dificultate în a mă trezi dimineața, o mare emoție și o mare investiție atât materială, cât și psihică.… Dive deeper

About me, Mental Health, Strength

What to do when you feel like you can’t do anything. Fighting your thoughts & how I handle my emotional hindrance

A little intro about my mind and how it works and why not fighting your mind it is a dysfunctional way of approaching things you need handled.

I need to stand still when I write. Not necessarily physically still, but my mind needs to be in just one still place. Not thinking about college, not thinking about you, not thinking about myself, but just focusing on the idea that I want to expand. I need to find my words. And I don’t find them every time, I am not perfect, I am not always inspired. I don’t always have something to talk about. Today’s article is about those silent days. Those silent days and how to manage them. Those days when crying and chocolate sound like a good solution, always. Those days when I only want to sleep or do nothing. Not even binge a show (and I am a huge binge-watcher). If there’s one thing that I can do in those days, that is writing. About nothing. Nothing deep, nothing helpful, just superficial sketches of a scary feeling I may or may not be having at that moment. I need to stand still when I write. The world mustn’t move. Nothing moves on my watch. No leaf that falls from a tree, no time that passes by, no music … Dive deeper