Strength

Adolescența lui Adrian Zografi

Pentru ce îndrăgim un om, un necunoscut, un străin, câteodată, cu care nu izbutim nici să ne înțelegem? De ce ne pornim să-l iubim nebunește să chiar să nu putem trăi fără el? Te uiți în ochii lui, care sunt ca și ai tăi, și zărești într-înșii nesfârșitul dorințelor tale.… Dive deeper

Strength

Adolescența lui Adrian Zografi II

De ce iubim, întotdeauna, cu pasiune? – fiindcă aceasta ne face foarte fericiţi; de ce trebuie să o mărturisim sincer? – fiindcă aceasta îl face fericit pe celălalt; de ce trebuie să căutăm să dovedim aceasta, chiar cu preţul sacrificiului? – pentru a ne da puterea să sperăm că, numai în felul acesta, omenirea va izbuti, într-o bună zi, să-şi lepede cel mai mârşav păcat – egoismul brutal. Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile… să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea… să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie! Să plângi un timp… şi apoi să râzi!… Dive deeper

Mental Health

The life I have never lived

I was never prepared for the moment when life would just show me how insignificant I am. I thought I could live a life full of joy and greatness, but here I am unable to tie two phrases together, bawling my eyes because I can’t find one word to describe how I am feeling – constantly under the pressure of what I could have been and what I could have lived.

I am jealous of all my other selves, coexisting but in separate universes, unable to see or help me and me unable to ask them for help and guidance. I am lost…

I could have been great, you know? The greatest. I was good at what I was doing. I was thriving, smart, beautiful and nothing could have stopped me from fulfilling my dreams. Yet here I am, in the darkness of my room, the same four fucking walls I am so sick of, wondering what changed. Why am I like this?

Why does my happiness now depend on others? Why am I just waiting for time to pass? For what? To get old and have the same frown every day. I cannot recognize this girl…

Why am I so scared of myself? Of being happy with no reason? Why do I feel like I need to be in … Dive deeper